inspecteur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Din latină inspector („inspector”).

Pronunție

  • AFI: /ɛ̃s.pɛk.tœʁ/


Substantiv

inspecteur m., inspecteurs pl.

  1. inspector
    C'est un inspecteur fort vigilant.
  2. (spec.) inspector de poliție, ofițer de poliție

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Expresii

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Împrumutat din franceză inspecteur.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
inspecteur
m. Singular Plural
Substantiv inspecteur inspecteurs
Diminutiv inspecteurtje inspecteurtjes
  1. inspector
    Hij is inspecteur in de bouw.
  2. (spec.) inspector de poliție, ofițer de poliție

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe