inspector
Etimologie
Din latină īnspector, franceză inspecteur. Confer rusă инспekтор (inspector).
Pronunție
- AFI: /in'spek.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului inspector | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inspector | inspectori |
| Articulat | inspectorul | inspectorii |
| Genitiv-Dativ | inspectorului | inspectorilor |
| Vocativ | inspectorule | inspectorilor |
- persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(English)
Variante
- (ieșit din uz, rar) inspectour
Etimologie
Din latină in- + spectāre („a se uita, a privi”).
Pronunție
Substantiv
inspector, pl. inspectors
- inspector, revizor
- (spec.) inspector de poliție, ofițer de poliție
- Inspector Jones was called in to examine the crime scene.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din īnspectō.
Pronunție
- AFI: /inˈspek.tor/
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pasiv pentru īnspectō.
(español)
Etimologie
Din latină īnspector.
Pronunție
- AFI: /ins.pekˈtoɾ/
Substantiv
inspector m., inspectores pl.