instila

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză instiller < latină instillare.

Pronunție

  • AFI: /in.sti'la/


Verb


Conjugarea verbului
instila
Infinitiv a instila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
instilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să instileze
Participiu instilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice, a face o instilație; a pica.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe