pica
Aspect
Vezi și : Pica, PICA, picá, pića, piča, píča, piça, pică, picā |
Etimologie
Din pic < formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /piˈka/
Verb
Conjugarea verbului (se) pica | |
Infinitiv | a (se) pica |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pic |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) pice |
Participiu | picat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) (înv. și pop.) a cădea de la o oarecare înălțime.
- a se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând, pierzându-se etc.).
- (fam.; despre îmbrăcăminte) a nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); (p.ext.) a fi numai zdrențe.
- (despre ființe) a-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli.
- A pica grămadă.
- (despre clădiri) a se dărâma, a se surpa, a se nărui.
- (fig.) a muri (în luptă).
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a nu reuși la un examen, la un concurs etc.
- Profesorul l-a picat la examen.
- (v.tranz.) (înv. și pop.) a face să cadă în picături (un lichid, o materie topită).
- (v.intranz.) a cădea în picături; (spec.) (impers.) (sens curent) a ploua ușor, cu stropi rari.
- A pica bruma peste câmpii.
- (v.refl., intranz. și tranz.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva.
- (v.intranz.) (fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit).
- (v.intranz.) (fam.) a sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea.
- (v.intranz.) (înv. și pop.) a cădea în..., a da în..., a fi cuprins de...
- (pop.; despre zile, evenimente, etc.) a se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi.
- (v.tranz.) (pop.) a lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva).
Sinonime
- 1: cădea
- 2: se desprinde
- 4: se prăbuși, se prăvăli, se răsturna, (rar) se poticni
- 5: se dărâma, se surpa
- 7: cădea, eșua
- 9: se așeza, se așterne, cădea, se depune, se lăsa, picura
- 10: (se) păta, (se) murdări
- 12: apărea, se ivi, sosi
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neașteptate; b) a fi dezorientat, a nu ști ce să facă
- A pica cerul pe cineva = a) a se simți foarte rușinat; b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva
- A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit
- A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a cădea în genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.)
- Frumos (sau frumușel) de pică = foarte frumos, neînchipuit de frumos
- Să-l (sau să mă, să ne, etc.) pici cu ceară (sau cu lumânarea) = orice ai face, pentru nimic în lume, cu niciun preț, nicidecum
- A pica în mâna (sau în palma, în mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva
Traduceri
Traduceri
Verb
Conjugarea verbului pica | |
Infinitiv | a pica |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) pichează |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să picheze |
Participiu | picat |
Conjugare | I |
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză pica < latină pīca („coțofană”).
Pronunție
- AFI: /ˈpi.ka/
Substantiv
Declinarea substantivului pica | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pica | invariabil |
Articulat | pica | invariabil |
Genitiv-Dativ | picăi | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |
- (med.) pervertire a poftei de mâncare.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din pica.
Pronunție
- AFI: /piˈka/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pica.
Referințe
(Latina)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului pica | ||
' | Singular | Plural |
Nominativ | pica | ' |
Genitiv | ' | ' |
Dativ | ' | ' |
Acuzativ | ' | ' |
Ablativ | ' | ' |
Vocativ | ' | ' |