Sari la conținut

intabula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană intabulieren.

Pronunție

  • AFI: /in.ta.bu'la/


Verb


Conjugarea verbului
intabula
Infinitiv a intabula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 intabulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să intabuleze
Participiu intabulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=intabula&oldid=743750”