Sari la conținut

intercondiționa

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din inter- + a condiționa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) intercondiționa
Infinitiv a (se) intercondiționa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) intercondiționeze
Participiu intercondiționat
Conjugare I
  1. (v.refl. intranz.) (despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) a fi într-un raport de interdependență.


Traduceri

Referințe