raport

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
raport

română

Etimologie

Din franceză rapport.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
raport
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ raport raporturi
Articulat raportul raporturile
Dativ-Genitiv raportului raporturilor
Vocativ raportule raporturilor
  1. legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relație.
  2. (mai ales la pl.) contact, legătură între mai multe persoane, instituții etc.; relație.
  3. (mat.) câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități.
  4. relație (numerică) între două valori.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
raport
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ raport rapoarte
Articulat raportul rapoartele
Dativ-Genitiv raportului rapoartelor
Vocativ raportule rapoartelor
  1. comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări.
  2. scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • În raport cu... = față de..., în comparație cu..
  • Sub raportul (sau sub acest raport, sub diverse raporturi, sub toate raporturile) = din acest punct de vedere (sau din diverse puncte, din toate punctele de vedere, sub toate aspectele)
  • A se prezenta (sau a ieși, a fi scos) la raport = a se prezenta (sau a fi chemat) în fața unui superior pentru a-și susține o doleanță sau a răspunde pentru o greșeală săvârșită


Traduceri

Referințe