interpelare
Etimologie
Din a interpela.
Pronunție
- AFI: /in.ter.pe'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului interpelare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interpelare | interpelări |
| Articulat | interpelarea | interpelările |
| Genitiv-Dativ | interpelării | interpelărilor |
| Vocativ | interpelare | interpelărilor |
- faptul de a interpela; (concr.) conținutul unei interpelări; interpelație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online