interpela

română

Din franceză interpeller < latină interpellare.

Conjugarea verbului interpela
Infinitiv	a interpela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	interpelez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să interpeleze
Participiu	interpelat
Conjugare	I

(v.tranz.) a cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; (spec.) a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc.