interpunere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) interpune.

Pronunție

  • AFI: /in.ter'pu.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
interpunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interpunere interpuneri
Articulat interpunerea interpunerile
Genitiv-Dativ interpunerii interpunerilor
Vocativ interpunere interpunerilor
  1. faptul de a (se) interpune.


Traduceri

Referințe