interpune

română

Din latină interponere (după pune).

Conjugarea verbului (se) interpune
Infinitiv	a (se) interpune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) interpun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) interpuie
Participiu	interpus
Conjugare	III

(v.refl.) a interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci.
(v.refl.) a se amesteca în relațiile dintre două persoane.
(v.tranz.) a pune ceva între...