interpune
română
Etimologie
Din latină interponere (după pune).
Pronunție
- AFI: /in.ter'pu.ne/
Verb
| Conjugarea verbului (se) interpune | |
| Infinitiv | a (se) interpune |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) interpun |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) interpuie |
| Participiu | interpus |
| Conjugare | III |
- (v.refl.) a interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci.
- (v.refl.) a se amesteca în relațiile dintre două persoane.
- (v.tranz.) a pune ceva între...
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online