intoleranță
română
Etimologie
Din franceză intolérance.
Pronunție
- AFI: /in.to.leˈran.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului intoleranță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intoleranță | intoleranțe |
| Articulat | intoleranța | intoleranțele |
| Genitiv-Dativ | intoleranței | intoleranțelor |
| Vocativ | intoleranță | intoleranțelor |
- lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță.
- incapacitate organică de a suporta anumite medicamente sau (o substanță din) alimente.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online