intrătură

română

Etimologie

Din a intra + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /in.trə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului intrătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intrătură	intrături
Articulat	intrătura	intrăturile
Genitiv-Dativ	intrăturii	intrăturilor
Vocativ	intrătură	intrăturilor

1. adâncitură făcută sau existentă într-un zid, într-o stâncă etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online