intranzitiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză intransitif < latină intransitivus.

Pronunție

  • AFI: /in.tran.zi'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
intranzitiv
Singular Plural
Masculin intranzitiv intranzitivi
Feminin intranzitivă intranzitive
Neutru intranzitiv intranzitive
  1. (gram.) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauzăacțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
intranzitiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intranzitiv intranzitive
Articulat intranzitivul intranzitivele
Genitiv-Dativ intranzitivului intranzitivelor
Vocativ intranzitivule intranzitivelor
  1. (gram.) verb care nu poate fi construit cu un complement direct din cauzăacțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect.


Traduceri

Referințe