intranzitiv
Etimologie
Din franceză intransitif < latină intransitivus.
Pronunție
- AFI: /in.tran.zi'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului intranzitiv | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | intranzitiv | intranzitivi |
| Feminin | intranzitivă | intranzitive |
| Neutru | intranzitiv | intranzitive |
- (gram.) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului intranzitiv | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intranzitiv | intranzitive |
| Articulat | intranzitivul | intranzitivele |
| Genitiv-Dativ | intranzitivului | intranzitivelor |
| Vocativ | intranzitivule | intranzitivelor |
- (gram.) verb care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online