complement

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
complement

română

Etimologie

Din franceză complément < latină complementum.

Pronunție

  • AFI: /kom.ple'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
complement
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ complement complemente
Articulat complementul complementele
Genitiv-Dativ complementului complementelor
Vocativ complementule complementelor
  1. ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire.
  2. parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb.
  3. substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității.


Traduceri

Referințe