invocare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a invoca.

Pronunție

  • AFI: /in.vo'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
invocare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invocare invocări
Articulat invocarea invocările
Dativ-Genitiv invocării invocărilor
Vocativ invocare invocărilor
  1. acțiunea de a invoca și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe