Sari la conținut

invoca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză invoquer < latină invocare.

Pronunție

  • AFI: /in.vo'ka/


Verb


Conjugarea verbului
invoca
Infinitiv a invoca
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		invoc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să invoce
Participiu invocat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a chema în ajutor (mai ales o divinitate).
  2. (v.tranz.) a cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=invoca&oldid=882378”