iocus

latină

(Latina)

Variante

• jocus

Etimologie

Din proto-indo-europeană *yek- („a vorbi”).

Pronunție

• AFI: /ˈjo.kus/

Substantiv

Declinarea substantivului iocus
m.	Singular	Plural
Nominativ	iocus	iocī
Genitiv	iocī	iocōrum
Dativ	iocō	iocīs
Acuzativ	iocum	iocōs
Ablativ	iocō	iocīs
Vocativ	ioce	iocī

1. glumă, banc
2. distracție, amuzament

Cuvinte derivate

• iocāliter
• iocor
• iocōsus
• ioculus

Cuvinte apropiate

• iocābundus
• iocātiō
• iocōsē
• ioculanter
• ioculāria
• ioculāris
• ioculāriter
• ioculārius
• ioculātiō
• ioculātor
• ioculātōrius
• ioculor

Referințe

• Wiktionary