iocus

De la Wikționar, dicționarul liber

latină

(Latina)

Variante

Etimologie

Din proto-indo-europeană *yek- („a vorbi”).

Pronunție

  • AFI: /ˈjo.kus/


Substantiv


Declinarea substantivului
iocus
m. Singular Plural
Nominativ iocus iocī
Genitiv iocī iocōrum
Dativ iocō iocīs
Acuzativ iocum iocōs
Ablativ iocō iocīs
Vocativ ioce iocī
  1. glumă, banc
  2. distracție, amuzament

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe