ireverență
română
Etimologie
Din franceză irrévérence.
Pronunție
- AFI: /i.re.ve'ren.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ireverență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ireverență | ireverențe |
| Articulat | ireverența | ireverențele |
| Genitiv-Dativ | ireverenței | ireverențelor |
| Vocativ | ireverență | ireverențelor |
- lipsă de respect, necuviință; nereverență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online