necuviință

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ne- + cuviință.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
necuviință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ necuviință necuviințe
Articulat necuviința necuviințele
Dativ-Genitiv necuviinței necuviințelor
Vocativ necuviință necuviințelor
  1. lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie.


Traduceri

Referințe