irmilic
română
Etimologie
Din turcă irmilik.
Pronunție
- AFI: /ir.mi'lik/
Substantiv
| Declinarea substantivului irmilic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | irmilic | irmilici |
| Articulat | irmilicul | irmilicii |
| Genitiv-Dativ | irmilicului | irmilicilor |
| Vocativ | irmilicule | irmilicilor |
- monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. xIX; icosar.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online