irmilic

română

Din turcă irmilik.

Declinarea substantivului irmilic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	irmilic	irmilici
Articulat	irmilicul	irmilicii
Genitiv-Dativ	irmilicului	irmilicilor
Vocativ	irmilicule	irmilicilor

monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. xIX; icosar.