ironic

română

Etimologie

Din franceză ironique < latină ironicus.

Pronunție

• AFI: /i'ro.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ironic
	Singular	Plural
Masculin	ironic	ironici
Feminin	ironică	ironice
Neutru	ironic	ironice

1. căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cornii

Referințe

• DEX '98 via DEX online