ispășitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a ispăși + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /is.pə.ʃi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ispășitor
Singular Plural
Masculin ispășitor ispășitori
Feminin ispășitoare ispășitoare
Neutru ispășitor ispășitoare
  1. care ispășește (o vină, o greșeală); expiator.
  2. (în credințele religioase) care contribuie la iertarea păcatelor cuiva.
    Jertfă ispășitoare.

Expresii

  • Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora


Traduceri

Referințe