vină

Vezi și : vina

română

Din slavă vina („acuzație”).

Declinarea substantivului vină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vină	vini
Articulat	vina	vinile
Genitiv-Dativ	vinii	vinilor
Vocativ	'	'

faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun.
Vina lui e de gravitate minoră.
(spec.) faptă pedepsită de lege.

cuvinte derivate

(loc. adj.) De vină = vinovat, responsabil.
Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproșabil, perfect.
(loc. conj.) Din vina... = în urma greșelii înfăptuite de...; din cauza, din pricina...

(pop.) Bată-l vina! = exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie
A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva)
A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva
A cădea în vină = a se face vinovat de ceva

încălcare a unei legi sau norme morale

latină: culpa (Latina) f.
letonă: vaina (latviešu)
lituaniană: kaltė (lietuvių)
maghiară: hiba (magyar)
mongolă: гэм (монгол) (gem)
neerlandeză: schuld (Nederlands)
norvegiană: skyld (norsk)
papamiento: kulpa (Papiamentu)
persană: جرم (فارسی) (jorm)
poloneză: wina (polski) f.
portugheză: defeito (português) m.
rusă: вина (русский) (viná) f., ошибка (русский) (ošíbka) f.
sârbă: кривица (српски / srpski) (krivica) f., кривња (српски / srpski) (krivnja) f.
scoțiană: cron (Scots) m.
slovacă: vina (slovenčina) f.
slovenă: krivda (slovenščina) f.
spaniolă: falta (español) f.
suedeză: fel (svenska) n., skuld (svenska) c.
swahili: hatia (Kiswahili)
turcă: kusur (Türkçe), kabahat (Türkçe), hata (Türkçe), yanlış (Türkçe)
ucraineană: вина (українська) (vyná) f.