isteți

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din isteț.

Pronunție

  • AFI: /is.te'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) isteți
Infinitiv a (se) isteți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) istețesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) istețească
Participiu istețit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (înv.) a deveni isteț.


Traduceri

Anagrame

Referințe