izbăvire

română

Etimologie

Din a (se) izbăvi.

Pronunție

• AFI: /iz.bə'vi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului izbăvire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	izbăvire	izbăviri
Articulat	izbăvirea	izbăvirile
Genitiv-Dativ	izbăvirii	izbăvirilor
Vocativ	izbăvire	izbăvirilor

1. (pop.) acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online