izbăvi

română

Etimologie

Din slavă (veche) izbaviti.

Pronunție

• AFI: /iz.bə'vi/

Verb

Conjugarea verbului (se) izbăvi
Infinitiv	a (se) izbăvi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) izbăvesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) izbăvească
Participiu	izbăvit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) (pop.) a scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui.

Cuvinte derivate

• izbăvire
• izbăvit
• izbăvitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online