izgonire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a izgoni.

Pronunție

  • AFI: /iz.go'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
izgonire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ izgonire izgoniri
Articulat izgonirea izgonirile
Genitiv-Dativ izgonirii izgonirilor
Vocativ izgonire izgonirilor
  1. acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare.


Traduceri

Anagrame

Referințe