izgoni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă izgoniti.

Pronunție

  • AFI: /iz.go'ni/


Verb


Conjugarea verbului
izgoni
Infinitiv a izgoni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
izgonesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să izgonească
Participiu izgonit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a sili pe cinevaplece; a da afară; a alunga, a goni.
    L-a izgonit din casa lui.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

  • Vedeți traduceri pentru alunga.

Referințe