izgoni

română

Etimologie

Din slavă izgoniti.

Pronunție

• AFI: /iz.go'ni/

Verb

Conjugarea verbului izgoni
Infinitiv	a izgoni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	izgonesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să izgonească
Participiu	izgonit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni.

   L-a izgonit din casa lui.

Sinonime

• alunga, depărta, goni, îndepărta, (rar) prigoni, răzmeri, surghiuni, (înv. și pop.) oropsi, (pop.) zgorni, (înv. și reg.) întiri, mâna, tăia, (reg.) tintiri, zgoni, (Transilv. și Ban.) dudui, gorgoni, (Transilv.) păfuga, (prin Transilv.) poteri, (prin Olt. și Ban.) sprânji, (Transilv. și Maram.) țipa, (Ban. și Transilv.) zogorni, (înv.) lepăda, rășchira, (fam.) mătrăși, (fam. fig.) mătura

Cuvinte derivate

• izgonire
• izgonit

Cuvinte apropiate

• goni

Traduceri

• Vedeți traduceri pentru alunga.

Referințe

• DEX online