jăruire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din jărui.

Pronunție

  • AFI: /ʒə.ru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
jăruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jăruire jăruiri
Articulat jăruirea jăruirile
Genitiv-Dativ jăruirii jăruirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a jărui și rezultatul ei.


Traduceri