jaulen

germană

(Deutsch)

Etimologie

Împrumutat în germana de sus din neerlandeză în secolul XIX. Inevitabil de origine onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /'jaʊ̯lən/

Verb

Conjugarea verbului jaulen
Infinitiv	jaulen
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	jaulst jault
Indicativ imperfect	jaulte
Participiu perfect	gejault
Verb auxiliar	haben

1. a scheuna, a chelălăi, a chefni, a urla

   Des Nachbars Hund jault jede Nacht.

Referințe

• DWDS
• Wiktionary
• Wiktionary