jaulen

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Împrumutat în germana de sus din neerlandeză în secolul XIX. Inevitabil de origine onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /'jaʊ̯lən/


Verb


Conjugarea verbului
jaulen
Infinitiv jaulen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg. 		jaulst
jault
Indicativ imperfect jaulte
Participiu perfect gejault
Verb auxiliar haben
  1. a scheuna, a chelălăi, a chefni, a urla
    Des Nachbars Hund jault jede Nacht.

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=jaulen&oldid=882934”