jeluitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din jeluitor.

Pronunție

  • AFI: /ʒe.lu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
jeluitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jeluitoare jeluitoare
Articulat jeluitoarea jeluitoarele
Genitiv-Dativ jeluitoarei jeluitoarelor
Vocativ jeluitoareo jeluitoarelor
  1. bocitoare.
  2. (înv.) persoană care prezintă o jalbă; reclamantă, petiționară.


Traduceri

Referințe