jidăncuță

română

Etimologie

Din jidancă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ʒi.dən'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului jidăncuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jidăncuță	jidăncuțe
Articulat	jidăncuța	jidăncuțele
Genitiv-Dativ	jidăncuței	jidăncuțelor
Vocativ	jidăncuță	jidăncuțelor

1. (pop. și peior.) diminutiv al lui jidancă; evreică tânără.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online