jubileu

română

Etimologie

Din franceză jubilé < latină jubilaeus.

Pronunție

• AFI: /ʒu.biˈlew/

Substantiv

Declinarea substantivului jubileu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jubileu	jubilee
Articulat	jubileul	jubileele
Genitiv-Dativ	jubileului	jubileelor
Vocativ	jubileule	jubileelor

1. sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important.

Cuvinte derivate

• jubiliar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bejului

Referințe

• DEX '98 via DEX online