judecire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din judeci.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.de'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
judecire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ judecire judeciri
Articulat judecirea judecirile
Genitiv-Dativ judecirii judecirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a judeci și rezultatul ei.


Traduceri