junctură
română
Etimologie
Din latină junctura, franceză joncture.
Pronunție
- AFI: /ʒunk'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului junctură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | junctură | juncturi |
| Articulat | junctura | juncturile |
| Genitiv-Dativ | juncturii | juncturilor |
| Vocativ | junctură | juncturilor |
- (livr.) joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online