unire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a uni.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
unire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ unire uniri
Articulat unirea unirile
Genitiv-Dativ unirii unirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a uni și rezultatul ei.

Cuvinte derivate


Traduceri





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină unīre < unus.

Pronunție


Verb

  1. a uni, a împreuna, a îmbina
    Unire le estremità di un filo.
  2. a alătura, a anexa, a însoți

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe