unire

română

Etimologie

Din verbul a uni.

Pronunție

• AFI: /u'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului unire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	unire	uniri
Articulat	unirea	unirile
Genitiv-Dativ	unirii	unirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a uni și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

• uni
• unit

Traduceri

faptul de a uni

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină unīre < unus.

Pronunție

• AFI: /u'nire/

Verb

1. a uni, a împreuna, a îmbina

   Unire le estremità di un filo.

2. a alătura, a anexa, a însoți

Sinonime

• 1-2: congiungere, collegare

Antonime

• 1-2: dividere, separare, staccare

Cuvinte derivate

• unitore
• unirsi
• riunire

Cuvinte apropiate

• uno
• unione

Referințe

• Treccani.it