körte

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

maghiară

(magyar)

Etimologie

Din forma mai veche körtvély, care provine dintr-o limbă turcică. Confer tătară crimeeană kertme („pară”).

Pronunție

  • AFI: /'kørtɛ/


Substantiv

körte, pl. körték

  1. (bot.) pară
  2. (el.) bec (electric)

Cuvinte compuse

Referințe