bec

De la Wikționar, dicționarul liber
Un bec

română

Etimologie

Din franceză bec (de gaz).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bec becuri
Articulat becul becurile
Genitiv-Dativ becului becurilor
Vocativ becule becurilor
  1. sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p.ext. lampă electrică.
    Un bec aprins.
  2. sita unei lămpi de gaz.
  3. orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse.

Sinonime

  • 1: (prin Transilv.) pară

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = a fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți


Traduceri

sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice

Etimologie

Din engleză back.

Substantiv


Declinarea substantivului
bec
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bec beci
Articulat becul becii
Genitiv-Dativ becului becilor
Vocativ becule becilor
  1. (sport, rar) fundaș la jocul de fotbal.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

jucător fundaș la fotbal

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din latină beccus. Origine celtică.

Pronunție


Substantiv

bec m., becs pl.

  1. cioc
  2. bot

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

Expresii

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=bec&oldid=862010”