karga

De la Wikționar, dicționarul liber

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turca veche karga < proto-turcică *kārga, *KArga.

Pronunție

  • AFI: /kɑɾ.gɑ/


Substantiv

karga, pl. kargalar

  1. cioară

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii