De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din germană Karling.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
karling
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
karling
|
karlinguri
|
| Articulat
|
karlingul
|
karlingurile
|
| Genitiv-Dativ
|
karlingului
|
karlingurilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- creastă de munte stâncoasă și ascuțită.
Traduceri
