lădățuie

română

Etimologie

Din lădiță + sufixul -uie.

Pronunție

• AFI: /lə.dəˈʦu.je/

Substantiv

Declinarea substantivului lădățuie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lădățuie	lădățui
Articulat	lădățuia	lădățuile
Genitiv-Dativ	lădățuii	lădățuilor
Vocativ	lădățuie	lădățuilor

1. (reg.) diminutiv al lui lădiță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• adulație
• adiatule
• adulatei
• dăulatei
• dăuleați
• detailau
• detaliau

Referințe

• DEX '98 via DEX online