lăută

lăută

română

Variante

• alăută

Etimologie

Din turcă lâuta, neogreacă λαυτο (laúto).

Pronunție

• AFI: /lə'u.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului lăută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăută	lăute
Articulat	lăuta	lăutele
Genitiv-Dativ	lăutei	lăutelor
Vocativ	lăută	lăutelor

1. instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; (p.gener.) instrument muzical cu coarde.

Cuvinte derivate

• lăutar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aluat

Referințe

• DEX '98 via DEX online