lăutură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din lăut + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /lə.u'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lăutură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lăutură lăuturi
Articulat lăutura lăuturile
Genitiv-Dativ lăuturii lăuturilor
Vocativ lăutură lăuturilor
  1. (reg.) lăut, lăutoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe