lăutură

română

Etimologie

Din lăut + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /lə.u'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului lăutură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăutură	lăuturi
Articulat	lăutura	lăuturile
Genitiv-Dativ	lăuturii	lăuturilor
Vocativ	lăutură	lăuturilor

1. (reg.) lăut, lăutoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• lăturau

Referințe

• DEX '98 via DEX online