lăutoare

română

Etimologie

Din lăut + sufixul -oare.

Pronunție

• AFI: /lə.u'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului lăutoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăutoare	lăutori
Articulat	lăutoarea	lăutorile
Genitiv-Dativ	lăutorii	lăutorilor
Vocativ	lăutoare	lăutorilor

1. (reg.) lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aureolat

Referințe

• DEX '98 via DEX online