langueur

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche langueur < latină languor.

Pronunție

• AFI: /lɑ̃.ɡœʁ/

Substantiv

langueur f., langueurs pl.

1. langoare, apatie, moleșeală

Sinonime

• languison, languissement, languition

Cuvinte derivate

• langoureux

Cuvinte apropiate

• languir

Referințe

• CNRTL.fr