lehămetui

română

Etimologie

Din lehamete + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /le.hə.me.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) lehămetui
Infinitiv	a (se) lehămetui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) lehămetuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) lehămetuiască
Participiu	lehămetuit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (reg.) a se lehămeti.

Cuvinte derivate

• lehămetuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hămuitele

Referințe

• DEX '98 via DEX online