locuitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din a locui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /lo.ku.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
locuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ locuitor locuitori
Articulat locuitorul locuitorii
Dativ-Genitiv locuitorului locuitorilor
Vocativ locuitorule locuitorilor
  1. persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe