locutor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză locuteur.

Pronunție

  • AFI: /lo.ku'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
locutor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ locutor locutori
Articulat locutorul locutorii
Genitiv-Dativ locutorului locutorilor
Vocativ locutorule locutorilor
  1. (lingv.) vorbitor.


Traduceri

Anagrame

Referințe