locutor

română

Etimologie

Din franceză locuteur.

Pronunție

• AFI: /lo.ku'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului locutor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locutor	locutori
Articulat	locutorul	locutorii
Genitiv-Dativ	locutorului	locutorilor
Vocativ	locutorule	locutorilor

1. (lingv.) vorbitor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotorul

Referințe

• DEX '98 via DEX online