vorbitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a vorbi + sufixul -tor, cu unele sensuri după franceză parloir.

Pronunție

  • AFI: /vor.bi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vorbitor
Singular Plural
Masculin vorbitor vorbitori
Feminin vorbitoare vorbitoare
Neutru vorbitor vorbitoare
  1. care vorbește; care folosește limbajul articulat.
  2. care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ.
  3. evident, edificator, elocvent.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
vorbitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vorbitor vorbitori
Articulat vorbitorul vorbitorii
Genitiv-Dativ vorbitorului vorbitorilor
Vocativ vorbitorule vorbitorilor
  1. persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat.
  2. persoană care povestește, care discută cu alții.
  3. orator, conferențiar.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
vorbitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vorbitor vorbitoare
Articulat vorbitorul vorbitoarele
Genitiv-Dativ vorbitorului vorbitoarelor
Vocativ vorbitorule vorbitoarelor
  1. cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară.


Traduceri

Referințe